Gandirea pozitiva nu inseamna optimism gratuit, superficialitate in abordarea problemelor sau indiferenta. Gandirea pozitiva este un mod de a intelege si de a te bucura de viata, dupa o suma de principii realiste si corecte fata de tine insati. Este absurd sa-ti imaginezi ca vei deveni milionar in euro, doar daca adopti o atitudine pozitiva.
Nici bolile cronice nu trec doar cu puterea gandului. Si, totusi, momentele de cumpana, toate dificultatile care, pana la urma, fac parte din viata, pot fi trecute mai usor daca iti structurezi felul de a gandi pe principiile gandirii pozitive.
Teoriile pozitiviste - gandirea in sensul bun - sunt in voga in tot ce inseamna publicatii glossy, feminine si nu numai. Mediatizarea a demonetizat subiectul, care este privit deseori ca un mod lejer de abordare a realitatii. Si totusi gandirea pozitiva este mult mai mult decat atat - este un stil de viata care se invata.
Gandirea pozitiva, daca devine un mod de raportare la realitate, iti poate aduce, tie si celor din jurul tau, o serie de avantaje. Un proverb chinezesc spune: "Esti ceea ce gandesti!". Exista si in intelepciunea populara romaneasca proverbe care fac apel la gandirea pozitiva. "De ce ti-e frica nu scapi" - deci ar fi de preferat sa-ti infrunti temerile, sa le analizezi si sa le depasesti. "Cum iti asterni asa dormi", adica norocul nu este doar o chestiune de hazard, ci poate deveni o optiune.
• Vezi partea plina a paharului. Fiecare lucru, fiecare actiune a ta poate fi privita din cel putin doua puncte de vedere. Alege-l pe cel care pune lucrurile pe fagasul cel bun.
• Imagineaza-ti evolutii favorabile. Creioneaza in sinea ta scenariul posibil al unei situatii, dar asaza-l pe un fagas bun, benefic, si straduieste-te sa respecti jaloanele pe care le-ai punctat.
• Zambeste, fii vesela. O suparare, o angoasa, o nemultumire, mentinute in suflet si pe chip sunt mari consumatoare de energie. Determina stres, iar stresul este unul dintre factorii care ne obosesc, ne epuizeaza psihic si fizic. Reversul medaliei este sa zambesti, sa lasi impresia ca esti vesela. Nu este usor, ba chiar din contra, dar este extrem de util. Oamenii veseli sunt increzatori in fortele lor, iar increzatorii sunt cei care reusesc.
• Tine minte un moment bun si retraieste-l. O situatie care ti-a facut placere, care te-a facut sa zambesti, care te-a remontat psihic si care te-a incarcat pozitiv este ca un film pe care trebuie sa-l memorezi si pe care sa-l derulezi cu ochii mintii de fiecare data cand ai nevoie de un stimulent. Totul se rezuma la a pastra si a readuce, in plan constient, o senzatie de bine.
• Nu te victimiza. Nu-ti plange de mila. Esecurile fac parte din viata, ratarile fac reusitele mai pretioase, tristetea de acum este fericirea de mai tarziu, asa cum fericirea de acum poate fi tristetea de mai tarziu. Sau, mai simplu spus, tine minte ca un picior in fund inseamna, de fapt, un pas inainte. Mama mi-a repetat mereu, in momentele mele de deruta, pana cand, in final, am inteles ca nu ai niciodata habar ce iti rezerva ziua de maine, ca trebuie sa privesti si reversul medaliei si ca trebuie sa ai incredere in viitor, fara sa te lasi coplesita de prezent sau de esecurile din trecut. Cu aceasta lectie invatata, vin acum sa va intreb: ce poate fi mai adevarat decat vorbele unei mame?
• Nu incerca sa atingi perfectiunea. Perfectiunea nu exista si nu poate fi atinsa. Ceea ce trebuie sa facem este sa incercam sa ajungem cat mai aproape de ea... Daca iti doresti perfectiunea, nu vei face decat sa fii un vesnic nemultumit si de ceea ce fac altii, si de eforturile muncii tale. Nemultumirea este inceputul nefericirii. In concluzie - perfectiunea nu trebuie sa fie un obiectiv!
• Fii organizata, fii harnica. Ambele indemnuri sunt, in fapt, atitudini care combat stresul. Organizarea se reflecta asupra mintii, care, fiind bine structurata, se poate concentra, cu evidente beneficii asupra lucrurilor importante. Harnicia si, implicit, munca reprezinta tributul pe care trebuie sa-l platim fiecare dintre noi. Dar efortul (fizic si/sau intelectual) are efecte pozitive asupra tonusului cerebral si asupra celui psihic. Munca bucura. Ce valoare ar mai avea vacanta daca nu ar fi mereu prea scurta?...
• Impaca-te cu tine insati si cu ceea ce esti. Nu transforma detaliile care nu-ti plac referitoare la felul in care arati in motive de nemultumire interioara. Accepta-te asa cum esti. Indreapta, corecteaza tot ceea ce se poate, pentru ca este tonic pentru psihicul tau, dar nu face din acest lucru o chestiune de viata si de moarte.
• Fii sincera cu tine insati. Evalueaza-te corect, nu-ti fura singura caciula, nu te ascunde dupa degete, fii sincera cu tine insati. Avand perceptia reala a ceea ce poti, a ceea ce stii, a ceea ce esti, nu te vei dezamagi niciodata. Nu iti va fi jena si nu vei fi stingherita niciodata, in nici un context. In consecinta, te vei simti bine in propria piele, ceea ce reprezinta un mare atu al echilibrului psihic si al gandirii pozitive.
• Interdependente. Fiecare gest, fiecare actiune, fiecare fapt are o cauza si genereaza un efect. Astfel, gandirea pozitiva poate fi, pe de o parte, efect, pe de alta, cauza. Nu doar ciocolata creeaza senzatii de bine in mintea si in sufletul nostru. Si miscarea fizica are aceleasi beneficii. Sportul este binefacator si pentru minte, si pentru trup. Mintea sanatoasa inseamna gandire pozitiva, realism, forta si, nu in ultimul rand, frumusete. Un lant – pozitiv, pe care il poti construi singura, in favoarea ta si spre folosul celor dragi tie!
joi, 19 noiembrie 2009
CE SPUNE SCRISUL DESPRE TINE?
De foarte multe ori ai auzit fie: "Ai un scris de om hotarat", fie: "ai un scris nervos" etc. Aceste aprecieri se refera la forma pe care o prezinta desenul literelor, la a scrie apasat sau mai putin apasat, la a "decora" literele cu tot felul de liniute si bucle, la a scrie mare sau mic, dar si la alte diferite caracteristici.
Scrisul in sine sugereaza ceea ce poate face fiecare individ cu potentialul sau genetic si dobandit, cum este din punct de vedere structural si caracterial-atitudinal sau cum a devenit in timp, sub influenta educatiei si/sau autoeducatiei.
Actul scrierii reprezinta un act complex, in care sunt antrenati muschi, nervi, o activitate complexa de coordonare, precum si multiple fenomene de feed-back. Prin scris se "proiecteaza", la prima vedere, cel putin trei dimensiuni controlabile psihic, cum ar fi:
• gradul de dezvoltare al deprinderii de a scrie - deprindere ce reprezinta o dovada a gradului de instruire si cultura;
• expresia temperamentului fiecaruia, determinata de tipul de activitate nervoasa superioara, evidentita in ritm, amplitudine si forta scrierii;
• stilul personal de mobilizare la scris, prin forma scrisului, care poate fi ordonata sau dezordonata, ingrijita sau neingrijita si studiata sau neglijenta.
O dimensiune distincta se refera la caracteristicile gramaticale, de ortografie si frazare, scrisul punand in evidenta aspecte ale nivelului cultural specific persoanei si unele caracteristici intelectuale.
Astfel, se poate spune ca scrisul poate pune in evidenta o serie de caracteristici psiho-individuale, ceea ce a determinat aparitia grafologiei (studiul scrisului) ca stiinta, unul din intemeietorii ei fiind considerat si Aristotel.
Aspectele cele mai importante ale scrisului, semnificative, prin intermediul carora se poate defini un anumit fel de a fi al unei persoane sunt:
1. Forma scrisului
Din punct de vedere psihologic, forma scrisului "proiecteaza" caracteristici ale deprinderilor, memoriei, dar si aspiratii, ideal, gust, originalitate (scrisul ascutit, cu rotunjimi, cu suplimente ornamentale, cu simplificari etc.).
De exemplu, scrisul clar, fara complicatii si inflorituri, care se mentine in cadrul regulilor caligrafice, pune in evidenta un caracter mai putin original, conformist, liniste interioara, sinceritate, simplitate si claritate in gandirea persoanei. Dimpotriva, daca este complicat, cu trasaturi in plus si cu inflorituri, dificil de descifrat, reprezinta cochetarie, lipsa de franchete si spontaneitate, agitatie interioara fara motiv (anxietate), precipitare si confuzie.
2. Dimensiunea scrisului
Dezvaluie aspecte ale afirmarii de sine. Aceasta este concretizat mai ales in amplitudinea scrisului care dimensionzaza individualitatea. Dimensiunea pune in evidenta si expansivitatea persoanei.
Scrisul mare, supradimensionat (in jurul a 2 cm), daca nu este scrisul unei persoane cu deficit vizual, reprezinta vitalitate, orgoliu, spirit euforic si entuziasm. Scrisul ce se subdimensioneaza treptat, ramanand ferm, pune in evidenta finete de spirit, simt critic si introspectie.
3. Continuitatea
Se refera la legaturile si spatiile din cadrul scrisului si evidentiaza coeziunea in actiuni, deprinderi, sentimente, mod de a reactiona etc. Continuitatea se exprima si ca ordine si dezvoltare a calitatii de adaptare, simt de organizare, simt metodic si logica. Caracteristicile implicate in continuitate pun in evidenta si caracteristici ale activitatii nervoase superioare (aspecte ale excitabilitatii si ale inhibitiei sistemului nervos superior).
De exemplu, scrisul egal, normal, indica sanatate, echilibru, activitate cu o doza de rutina. Scrisul cu litere marcate cu spatii intre ele in corpul cuvintelor exprima satisfactie, placere de a trai, gust pentru confort, insa marcheaza disfunctionalitati de diferite feluri in contactele sociale (conflicte mocnite, inhibitii sociale, disconfort social).
4. Directia si inclinatia scrisului
Ofera indicii cu privirea la starea de spirit, fluctuatiile dispozitiilor, stilul de antrenare in activitate, aspecte ale afectivitatii si ale fluctuatiilor ei, caracteristicile structurale ale aspiratiilor.
Inclinatia spre dreapta a scrisului reprezinta o placere pentru anturaj, pentru sentimentalism. Scrisul orientat spre stanga pune in evidenta efortul asupra propriei persoane de a se autocenzura, dar si dificultati de adaptare, conflicte afective recente si/sau mai vechi. Daca scrisul este foarte inclinat, reprezinta predispozitie la pasiuni de orice fel.
5. Viteza (ritmul)
Este o caracteristica importanta a scrisului si pune in evidenta rapiditatea reactiilor interioare si exterioare, cadenta si ritmul acestora. Cele din urma constituie indicatori importanti pentru determinarea vitalitatii, a vigorii si exprima caracteristici temperamentale.
Viteza mare indica vitalitate, activitate, zel, mobilitate, uneori excitatie fizica si psihica. Scrierea lenta (daca nu este din cauza lipsei instructiei) denota oboseala, depresie, ganduri negre si predispozitie spre lipsa de dinamism.
6. Presiunea (apasarea scrisului)
Exprima intensitatea de exprimare a individualitatii, originalitatea, vitalitatea. Impreuna cu ritmul, reflecta aspecte semnificative ale laturii reactiv-dinamice (de temperament) a persoanei.
Scrierea neapasata, fara presiune, cu putine fluctuatii reprezinta lipsa de vointa, inactivitate. Apasarile puternice, care se vad si pe cealalta parte a hartiei, exprima forta, vitalitate, energie, nevoie de a combate, spirit opozabil, forta de caracter. Inegalitatea presiunii confirma alternanta dintre elan si inhibitie, schimbari de dispozitie, mai putina siguranta de sine, in timp ce aptitudinle cer afirmarea cu forta; un amor propriu usor exacerbat, de unde o atitudine usor manierata, usor artificiala.
7. Alte caracteristici
Linia armonioasa a scrisului denota onestitate, scrupule, simtul responsabilitatii, idealism si incredere in sine.
De mentionat este faptul ca parametrii de mai sus evidentiaza aspecte diferentiate atunci cand sunt in exces sau in deficit. Ei pot marca in anumite cazuri, de asemenea, stari maladive, carentiale sau psihopatologice.
Exista inca limite ale cunoasterii prin scris. Nu se poate determina de pilda sexul, varsta. Oricum, se considera ca exista trei varste de scris: una fiziologica, una de maturitate a scriptorului si una de maturitate a deprinderii de a scrie.
Sper ca ti-am starnit interesul pentru caracteristicile proiectiei personalitatii prin scris si ti-am trasat cateva linii care sa te indrume in acest sens. Astfel vei putea sa-ti caracterizezi dupa scris persoanele apropiate, de acasa, de la serviciu si, nu in ultimul rand, propria personalitate.
Scrisul in sine sugereaza ceea ce poate face fiecare individ cu potentialul sau genetic si dobandit, cum este din punct de vedere structural si caracterial-atitudinal sau cum a devenit in timp, sub influenta educatiei si/sau autoeducatiei.
Actul scrierii reprezinta un act complex, in care sunt antrenati muschi, nervi, o activitate complexa de coordonare, precum si multiple fenomene de feed-back. Prin scris se "proiecteaza", la prima vedere, cel putin trei dimensiuni controlabile psihic, cum ar fi:
• gradul de dezvoltare al deprinderii de a scrie - deprindere ce reprezinta o dovada a gradului de instruire si cultura;
• expresia temperamentului fiecaruia, determinata de tipul de activitate nervoasa superioara, evidentita in ritm, amplitudine si forta scrierii;
• stilul personal de mobilizare la scris, prin forma scrisului, care poate fi ordonata sau dezordonata, ingrijita sau neingrijita si studiata sau neglijenta.
O dimensiune distincta se refera la caracteristicile gramaticale, de ortografie si frazare, scrisul punand in evidenta aspecte ale nivelului cultural specific persoanei si unele caracteristici intelectuale.
Astfel, se poate spune ca scrisul poate pune in evidenta o serie de caracteristici psiho-individuale, ceea ce a determinat aparitia grafologiei (studiul scrisului) ca stiinta, unul din intemeietorii ei fiind considerat si Aristotel.
Aspectele cele mai importante ale scrisului, semnificative, prin intermediul carora se poate defini un anumit fel de a fi al unei persoane sunt:
1. Forma scrisului
Din punct de vedere psihologic, forma scrisului "proiecteaza" caracteristici ale deprinderilor, memoriei, dar si aspiratii, ideal, gust, originalitate (scrisul ascutit, cu rotunjimi, cu suplimente ornamentale, cu simplificari etc.).
De exemplu, scrisul clar, fara complicatii si inflorituri, care se mentine in cadrul regulilor caligrafice, pune in evidenta un caracter mai putin original, conformist, liniste interioara, sinceritate, simplitate si claritate in gandirea persoanei. Dimpotriva, daca este complicat, cu trasaturi in plus si cu inflorituri, dificil de descifrat, reprezinta cochetarie, lipsa de franchete si spontaneitate, agitatie interioara fara motiv (anxietate), precipitare si confuzie.
2. Dimensiunea scrisului
Dezvaluie aspecte ale afirmarii de sine. Aceasta este concretizat mai ales in amplitudinea scrisului care dimensionzaza individualitatea. Dimensiunea pune in evidenta si expansivitatea persoanei.
Scrisul mare, supradimensionat (in jurul a 2 cm), daca nu este scrisul unei persoane cu deficit vizual, reprezinta vitalitate, orgoliu, spirit euforic si entuziasm. Scrisul ce se subdimensioneaza treptat, ramanand ferm, pune in evidenta finete de spirit, simt critic si introspectie.
3. Continuitatea
Se refera la legaturile si spatiile din cadrul scrisului si evidentiaza coeziunea in actiuni, deprinderi, sentimente, mod de a reactiona etc. Continuitatea se exprima si ca ordine si dezvoltare a calitatii de adaptare, simt de organizare, simt metodic si logica. Caracteristicile implicate in continuitate pun in evidenta si caracteristici ale activitatii nervoase superioare (aspecte ale excitabilitatii si ale inhibitiei sistemului nervos superior).
De exemplu, scrisul egal, normal, indica sanatate, echilibru, activitate cu o doza de rutina. Scrisul cu litere marcate cu spatii intre ele in corpul cuvintelor exprima satisfactie, placere de a trai, gust pentru confort, insa marcheaza disfunctionalitati de diferite feluri in contactele sociale (conflicte mocnite, inhibitii sociale, disconfort social).
4. Directia si inclinatia scrisului
Ofera indicii cu privirea la starea de spirit, fluctuatiile dispozitiilor, stilul de antrenare in activitate, aspecte ale afectivitatii si ale fluctuatiilor ei, caracteristicile structurale ale aspiratiilor.
Inclinatia spre dreapta a scrisului reprezinta o placere pentru anturaj, pentru sentimentalism. Scrisul orientat spre stanga pune in evidenta efortul asupra propriei persoane de a se autocenzura, dar si dificultati de adaptare, conflicte afective recente si/sau mai vechi. Daca scrisul este foarte inclinat, reprezinta predispozitie la pasiuni de orice fel.
5. Viteza (ritmul)
Este o caracteristica importanta a scrisului si pune in evidenta rapiditatea reactiilor interioare si exterioare, cadenta si ritmul acestora. Cele din urma constituie indicatori importanti pentru determinarea vitalitatii, a vigorii si exprima caracteristici temperamentale.
Viteza mare indica vitalitate, activitate, zel, mobilitate, uneori excitatie fizica si psihica. Scrierea lenta (daca nu este din cauza lipsei instructiei) denota oboseala, depresie, ganduri negre si predispozitie spre lipsa de dinamism.
6. Presiunea (apasarea scrisului)
Exprima intensitatea de exprimare a individualitatii, originalitatea, vitalitatea. Impreuna cu ritmul, reflecta aspecte semnificative ale laturii reactiv-dinamice (de temperament) a persoanei.
Scrierea neapasata, fara presiune, cu putine fluctuatii reprezinta lipsa de vointa, inactivitate. Apasarile puternice, care se vad si pe cealalta parte a hartiei, exprima forta, vitalitate, energie, nevoie de a combate, spirit opozabil, forta de caracter. Inegalitatea presiunii confirma alternanta dintre elan si inhibitie, schimbari de dispozitie, mai putina siguranta de sine, in timp ce aptitudinle cer afirmarea cu forta; un amor propriu usor exacerbat, de unde o atitudine usor manierata, usor artificiala.
7. Alte caracteristici
Linia armonioasa a scrisului denota onestitate, scrupule, simtul responsabilitatii, idealism si incredere in sine.
De mentionat este faptul ca parametrii de mai sus evidentiaza aspecte diferentiate atunci cand sunt in exces sau in deficit. Ei pot marca in anumite cazuri, de asemenea, stari maladive, carentiale sau psihopatologice.
Exista inca limite ale cunoasterii prin scris. Nu se poate determina de pilda sexul, varsta. Oricum, se considera ca exista trei varste de scris: una fiziologica, una de maturitate a scriptorului si una de maturitate a deprinderii de a scrie.
Sper ca ti-am starnit interesul pentru caracteristicile proiectiei personalitatii prin scris si ti-am trasat cateva linii care sa te indrume in acest sens. Astfel vei putea sa-ti caracterizezi dupa scris persoanele apropiate, de acasa, de la serviciu si, nu in ultimul rand, propria personalitate.
NEVOIA DE A FI IUBITA
Adesea, multe dintre noi simtim panica si furie atunci cand persoanele din jurul nostru nu ne ofera dragostea si aprobarea lor totala. Nevoia de a obtine dragoste si aprobare din partea tuturor persoanelor importante pentru noi este o pretentie rigida, care ne impiedica sa avem o viata linistita si fericita.
Daca ne dorim foarte mult sa fim iubite, consideram ca numai iubirea altora ne poate face fericite si ca, fara aceasta iubire, noi nu avem nicio valoare si viata nu merita sa fie traita, inseamna ca am decis deja sa ne construim o viata plina de neimpliniri si frustrari.
Copiii au nevoie de ajutor din partea parintilor pentru a creste fericiti si sanatosi, ei sunt dependenti de dragostea si aprobarea parintilor, prin simplul fapt ca nu se pot descurca singuri in viata. Nu acelasi lucru se poate spune si despre adulti, care uita ca nu mai sunt copii si raman cu nevoia obsedanta de a obtine dragostea si aprobarea tuturor celor din jur.
In realitate, noi nu avem nevoie de iubirea tuturor, nici nu este posibil sa o obtinem vreodata si, persistand in aceasta dorinta, nu reusim decat sa obtinem contrariul celor dorite.
Multe femei se plang de lipsa de iubire a sotului in anumite momente, fara sa se gandeasca nicio clipa ca un sot are si alte lucruri de facut, decat sa isi demonstreze in permanenta dragostea. Mai mult, solicitarea continua a unor noi dovezi de dragoste poate duce la agasarea partenerului si indepartarea lui, in loc de apropierea dorita.
Daca insisti sa consideri ca trebuie sa obtii dragostea si aprobarea tuturor, pentru a te simti implinita, te auto-sabotezi, din urmatoarele motive (A. Ellis si R. Harper - "Ghid pentru o viata rationala"):
- cerinta de a fi iubita si aprobata de toti oamenii este un scop perfectionist si imposibil de atins. Oricat de multe persoane te vor iubi, se vor gasi, cu siguranta, si unele care sa te gaseasca neinteresanta;
- chiar daca ai pretentia sa fii iubita doar de un numar limitat de persoane, tot nu poti castiga iubirea tuturor, din motive care, de multe ori, nu au legatura cu tine (unele persoane au o capacitate limitata de a iubi, altele au anumite prejudecati);
- daca ai nevoie absoluta de dragoste, vei fi mereu ingrijorata de cat de mult si cat timp vei fi iubita si vei intra in panica la fiecare semn ca dragostea nu mai este la fel de puternica
- daca doresti sa ai parte intotdeauna de dragoste, trebuie sa fii mereu atenta si "pe faza", pentru a te face placuta, iar acest lucru este imposibil de realizat;
- pentru a castiga de fiecare data aprobarea celor din jur, este nevoie de foarte mult timp si energie, astfel incat nu vei mai avea ragaz si pentru alte preocupari in viata, ceea ce inseamna ca vei trai pentru altii, in loc sa traiesti pentru tine;
- cu cat nevoia ta de a fi iubita va fi mai mare, cu atat mai putin te vor admira cei din jur, care pot ajunge sa te considere o persoana slaba, dependenta de ei, si vor gasi si modalitatile de a profita de acest lucru;
- pe masura ce vei obtine iubirea celor din jur, vei descoperi ca acest lucru este, de multe ori, neplacut si plictisitor, si ca persoanele care te iubesc iti consuma mult timp si energie;
- nevoia exagerata de dragoste favorizeaza frecvent aparitia sentimentului de lipsa de valoare: "Daca nu sunt iubita, inseamna ca nu ma pot descurca in viata".
Este important sa inveti sa renunti la scopul de a castiga dragostea nemuritoare: asa cum ai putut sa iti stabilesti acest scop, tot tu vei fi cea in masura sa il schimbi.
Dragostea altei persoane nu te poate face mai putin valoroasa, tu esti cea care decizi ce faci in viata ta, ce iti place si de ce ai nevoie, dar cand nevoile tale implica o alta persoana, este cazul sa inveti sa te schimbi - tu nu ii poti controla pe ceilalti, insa pe tine te poti controla. Sigur ca este important sa castigi respectul oamenilor, sa te simti iubita si apreciata, dar fericirea ta nu depinde de ei, ci de tine!
Pentru a-ti minimaliza nevoia coplesitoare de dragoste, intreaba-te ce iti place sa faci, cu adevarat, in loc sa incerci sa faci ce le place altora.
De asemenea, ai curajul sa risti si sa gresesti, fara sa iti pese de ce vor spune altii – din greseli vei invata cum sa procedezi in viitor.
Concentreaza-te asupra ideii de a iubi mai mult si fii mai putin preocupata sa castigi iubirea celor din jur, fii activa si realizeaza tu ceva, in loc sa astepti totul de la altii.
Si, nu in ultimul rand, nu confunda obtinerea dragostei cu a avea valoare personala – ai valoare prin simplul fapt ca existi, ca te iubesti si te respecti. Tu decizi cat esti de valoroasa si, in functie de atitudinea ta, vei fi perceputa si de ceilalti drept o persoana puternica sau o persoana slaba, dependenta de ei.
Daca ne dorim foarte mult sa fim iubite, consideram ca numai iubirea altora ne poate face fericite si ca, fara aceasta iubire, noi nu avem nicio valoare si viata nu merita sa fie traita, inseamna ca am decis deja sa ne construim o viata plina de neimpliniri si frustrari.
Copiii au nevoie de ajutor din partea parintilor pentru a creste fericiti si sanatosi, ei sunt dependenti de dragostea si aprobarea parintilor, prin simplul fapt ca nu se pot descurca singuri in viata. Nu acelasi lucru se poate spune si despre adulti, care uita ca nu mai sunt copii si raman cu nevoia obsedanta de a obtine dragostea si aprobarea tuturor celor din jur.
In realitate, noi nu avem nevoie de iubirea tuturor, nici nu este posibil sa o obtinem vreodata si, persistand in aceasta dorinta, nu reusim decat sa obtinem contrariul celor dorite.
Multe femei se plang de lipsa de iubire a sotului in anumite momente, fara sa se gandeasca nicio clipa ca un sot are si alte lucruri de facut, decat sa isi demonstreze in permanenta dragostea. Mai mult, solicitarea continua a unor noi dovezi de dragoste poate duce la agasarea partenerului si indepartarea lui, in loc de apropierea dorita.
Daca insisti sa consideri ca trebuie sa obtii dragostea si aprobarea tuturor, pentru a te simti implinita, te auto-sabotezi, din urmatoarele motive (A. Ellis si R. Harper - "Ghid pentru o viata rationala"):
- cerinta de a fi iubita si aprobata de toti oamenii este un scop perfectionist si imposibil de atins. Oricat de multe persoane te vor iubi, se vor gasi, cu siguranta, si unele care sa te gaseasca neinteresanta;
- chiar daca ai pretentia sa fii iubita doar de un numar limitat de persoane, tot nu poti castiga iubirea tuturor, din motive care, de multe ori, nu au legatura cu tine (unele persoane au o capacitate limitata de a iubi, altele au anumite prejudecati);
- daca ai nevoie absoluta de dragoste, vei fi mereu ingrijorata de cat de mult si cat timp vei fi iubita si vei intra in panica la fiecare semn ca dragostea nu mai este la fel de puternica
- daca doresti sa ai parte intotdeauna de dragoste, trebuie sa fii mereu atenta si "pe faza", pentru a te face placuta, iar acest lucru este imposibil de realizat;
- pentru a castiga de fiecare data aprobarea celor din jur, este nevoie de foarte mult timp si energie, astfel incat nu vei mai avea ragaz si pentru alte preocupari in viata, ceea ce inseamna ca vei trai pentru altii, in loc sa traiesti pentru tine;
- cu cat nevoia ta de a fi iubita va fi mai mare, cu atat mai putin te vor admira cei din jur, care pot ajunge sa te considere o persoana slaba, dependenta de ei, si vor gasi si modalitatile de a profita de acest lucru;
- pe masura ce vei obtine iubirea celor din jur, vei descoperi ca acest lucru este, de multe ori, neplacut si plictisitor, si ca persoanele care te iubesc iti consuma mult timp si energie;
- nevoia exagerata de dragoste favorizeaza frecvent aparitia sentimentului de lipsa de valoare: "Daca nu sunt iubita, inseamna ca nu ma pot descurca in viata".
Este important sa inveti sa renunti la scopul de a castiga dragostea nemuritoare: asa cum ai putut sa iti stabilesti acest scop, tot tu vei fi cea in masura sa il schimbi.
Dragostea altei persoane nu te poate face mai putin valoroasa, tu esti cea care decizi ce faci in viata ta, ce iti place si de ce ai nevoie, dar cand nevoile tale implica o alta persoana, este cazul sa inveti sa te schimbi - tu nu ii poti controla pe ceilalti, insa pe tine te poti controla. Sigur ca este important sa castigi respectul oamenilor, sa te simti iubita si apreciata, dar fericirea ta nu depinde de ei, ci de tine!
Pentru a-ti minimaliza nevoia coplesitoare de dragoste, intreaba-te ce iti place sa faci, cu adevarat, in loc sa incerci sa faci ce le place altora.
De asemenea, ai curajul sa risti si sa gresesti, fara sa iti pese de ce vor spune altii – din greseli vei invata cum sa procedezi in viitor.
Concentreaza-te asupra ideii de a iubi mai mult si fii mai putin preocupata sa castigi iubirea celor din jur, fii activa si realizeaza tu ceva, in loc sa astepti totul de la altii.
Si, nu in ultimul rand, nu confunda obtinerea dragostei cu a avea valoare personala – ai valoare prin simplul fapt ca existi, ca te iubesti si te respecti. Tu decizi cat esti de valoroasa si, in functie de atitudinea ta, vei fi perceputa si de ceilalti drept o persoana puternica sau o persoana slaba, dependenta de ei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
